Continuăm seria de boli ”cronice” cu Cistita Hemoragică, foarte des întâlnită la pisici, indiferent de sex. Este regăsită și la câini însă cu mai mică frecvență, iar cauzele sunt ușor diferite. Nu este chiar o boală cronică, însă se poate croniciza, cu efecte destul de mari asupra organului implicat și asupra organismului per ansamblu.

Unii dintre noi am experimentat această afecțiune, mai ales femeile sunt mai predispuse, prin urmare știu despre ce vorbesc atunci când spun că este o afecțiune foarte incomodă, cu discomfort crescut și afectarea stării generale până la instituirea tratamentului și începerea efectului acestuia.

Ce este cistita hemoragică?

Cistita presupune inflamația vezicii urinare, iar aspectul hemoragic ține de prezența sângelui în urina eliminată de animăluț. Practic, urinarea cu sânge. Sângele poate fi în cantitate mică și diluat în urină, sau poate fi observat sub formă de picături, în litieră sau pe lângă aceasta.

Ce duce la apariția cistitei hemoragice?

Cauzele pot fi multiple, de aceea este importantă vizita la medicul veterinar pentru investigații pentru a trata cauza, nu numai efectul.

• bacteriile ( pot duce la inflamația vezicii urinare și, netratată la timp, apare și hemoragia, datorită fragilității vaselor de sânge din vezica urinară).
• modificarea pH-ului urinar, datorită bacteriilor duce la favorizarea apariției cristalelor la nivelul urinei. Cristalele de struviți sunt cele mai des întâlnite, dar și cele de oxalați, din păcate apar din ce în ce mai des.
• cristalele împreună cu celule descuamate de la nivelul peretelui vezicii urinare pot duce la formarea unor conglomerate, calculi vezicali, de dimensiuni diferite ce irită constant peretele vezicii urinare, cu menținerea semnelor clinice și a sângerării.
• formațiuni aderente la peretele vezicii urinare care se pot desprinde și sângera ( polipi sau formațiuni tumorale).
• o cauză aparte o reprezintă stresul, care duce la apariția unei cistite idiopatice, cu exprimare clinică asemănătoare cistitei hemoragice clasice.

Ce te face să te gândești la o cistită hemoragică?

Pisica sau câinele tău devine din ce in ce mai preocupată de litieră, sau cere să iasă din ce în ce mai des afară ( urinare frecventă). Se duce la litieră sau afară și urinează puțin, foarte puțin sau uneori deloc, însă adoptă poziția specifică pentru a urina. Uneori urinarea este însoțită de tremurături musculare ( datorită durerii, usturimii) și de plânset/mieunat. Își petrece foarte mult timp toaletându-se în zona genitală, și chiar pe burtica, pe zona de proiecție a vezicii urinare. Devine din ce în ce mai apatică, febrilă, nu îi mai este foame ca înainte ( diminuarea/lipsa apetitului alimentar), însă poate consuma cantități mai mari de apă, datorită urinării frecvente și a deshidratării ( apetit hidric ridicat).

La motani, des întâlnit este blocajul urinar. Motanii se pot bloca, nu mai urinează, fie pe fond iritativ, mecanic sau pe fond de stres ( în cazul cistitei idiopatice). De la urinatul frecvent, cu sau fără eliminare de cristale, uretra se poate inflama și astfel blochează calea de eliminare a urinei. ESTE O URGENȚĂ MEDICALĂ. Un blocaj de 24 de ore poate duce la afectarea funcției renale, uneori iremediabil.

Și, așa cum am menționat și mai sus, apariția sângelui în urină, fie diluat, fie sub formă de picături, în litieră sau în afara ei, sau pe asfalt, în cazul câinilor.

În cazul pisicilor, acestea, indiferent de sex sau status hormonal ( sterilizat sau nu) pot urina în afara litierei, fie datorită incontinenței urinare ( nu se mai poate abține până la litieră), fie datorită faptului că, urinând frecvent, litiera nu mai este la fel de curată ca într-o zi obișnuită și evita să urineze în ea. Acest comportament poate duce la reacții neplăcute din partea proprietarilor, însă trebuie investigată și abordată corespunzător.

Odată ce ați observat astfel de semne clinice este cazul să vă prezentați la medicul veterinar pentru consult, diagnostic și tratament. Cu cât se intervine mai repede, cât mai complet și corect, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari, iar recidivele mai rare/ absente.

Cum se pune diagnosticul de cistită hemoragică?

Inițial trebuie

consultat pacientul. Medicul veterinar vă va întreba ce semne clinice v-au speriat, de când au apărut, dacă au mai fost episoade, ce mănâncă pacientul, și dacă i s-a mai făcut vreodată analize de sânge, de urină sau imagistice. Un istoric de analize, chiar si ele bune la acel moment, este de bun augur în evaluarea unui pacient cu o afecțiune de câteva zile. Poate sugera o predispoziție sau chiar o problemă veche nediagnosticată sau ne-manageriată corespunzător, ce ar putea favoriza (re)apariția cistitei hemoragice acum, sau pe viitor.

Este necesar o evaluare cât mai completă a pacientului:

• analize de sânge ( hematologie și biochimie) ce ar putea indica vreo problemă la nivelul altor organe ce ar putea explica semnele clinice ( de exemplu o afectare renala sau chiar un diabet).
• analiză de urină ( sumar și sediment) pentru a ”vedea” ce se găsește în urina pacientului: celule, țesuturi, cristale, bacterii, fungi etc. Mai multe detalii poți afla și aici despre importanța analizei de urină.
• ecografie abdominală care să cuprindă măcar aparatul urinar (rinichii și vezica urinară). Prin această investigație se evaluează aspectul peretelui vezicii urinare ( cât este de îngroșat, formațiuni la acel nivel: polipi sau formațiuni tumorale), elemente în suspensie la nivelul urinei (celule, cristale sau chiar calculi-pietre), aspectul uretrei ( mai ales la masculi pentru confirmarea/infirmarea unui calcul ce blochează traiectul urinar).
• radiografie abdominală. Mai ales în cazul suspiciunii de calculi vezicali sau formațiuni tumorale, este nevoie de o radiografie pentru a determina clar existența lor, numărul, dimensiunea lor.

De-a lungul carierei mele, am fost întrebată o singură dată: dar pisica mea cum de are diabet? Că doar nu mănâncă ciocolată? Inițial am zâmbit și am considerat o glumă întrebarea, însă mi-am dat seama că proprietarul chiar întreba serios, pentru că nu înțelegea de fapt cum și de ce se produce diabetul. Da, animăluțele noastre nu mănâncă dulciuri, dar…

Continuăm seria de boli cronice sau ale bătrâneței, cu Hipertiroidismul. Este mai des întâlnit la pisici, însă este o afecțiune ce se întâlnește și la câini. Nu pare să aibă ”preferințe” de rasă, însă orice animăluț de companie trecut de vârsta senioratului, ar trebui evaluat. Ce este hipertiroidismul? Această afecțiune apare atunci când există o producție prea mare de hormoni…