IBD la câini și pisici

IBD sau Inflammatory Bowel Disease reprezintă un grup de afecțiuni ce se manifestă la nivelul intestinului (gros sau subțire), afecțiuni ce produc inflamația acestora. Este mai degrabă un sindrom ce se manifestă prin persistența simptomelor digestive, în ciuda tratamentelor clasice aplicate în astfel de afecțiuni. Nu se cunoaște cauza exactă a acestui sindrom, putând avea cauze multiple: parazitare, bacteriologice, alergii alimentare, medicamente, virusuri, etc. Poate afecta atât câinii, cât și pisicile. Însă, orice afecțiune digestivă (diaree sau vomă) a cărei simptomatologie persistă de peste 3 săptămâni, ar putea fi un semnal de alarmă.

Care ar putea fi cauzele apariției acestui sindrom?

Este dificil de spus cu exactitate. Avem nevoie de un istoric al pacientului și de ajutorul oferit de către analizele suplimentare. Este posibil să avem la bază un parazit sau o bacterie ce nu răspunde la tratament, sau care a trecut neobservată. Prin urmare, un examen coproparazitologic și o coprocultură ar fi indicate în această situație. Giardia, Isospora, Toxocara, E. Coli, Samonella, sunt doar câteva dintre entitățile parazitare sau bacteriologice ce pot sta la baza acestui sindrom.

În cazul în care aceste două examene sunt negative, infecțiile fungice, virusurile sau afecțiunile de organ, pot fi un diagnostic posibil.

Acest sindrom este des diagnosticat în cazul, așa zișilor, pacienți mofturoși, a căror alimentație se modifică periodic, poate chiar brusc. Alergiile alimentare, unele dintre cele mai întâlnite afecțiuni la animăluțele noastre de companie, se pot manifesta și digestiv, nu numai cutanat. Nu este nevoie ca pisica sau câinele să prezinte semne dermatologice specifice, pentru a ne gândi că alimentația lui zilnică nu îi priește. Voma și diareea sunt posibile manifestări ale unei alergii alimentare. Așadar, medicul veterinar va avea nevoie de un istoric alimentar al pacientului. Care este hrana lui zilnică? Care este proteina de la baza alimentației lui? Ce alte alimente/recompense primește pacientul pe timpul zilei? Cât de des se schimbă alimentația pacientului? 

rasă predispusă la IBD

Pacienții care iau medicație zilnică, suferind de diverse probleme cronice, pot dezvolta acest sindrom consecutiv iritației locale dată de medicație. Prin urmare, este important să specifici medicului tău dacă pufosul suferă de o boală cronică și primește medicație acasă.

Nu în ultimul rând, putem avea și o cauză genetică. Așa cum probabil v-ați obișnuit, anumite afecțiuni pot afecta cu precădere anumite rase de câini sau de pisici. În cazul IBD-ului, se pare că, cei mai expuși ar fi pacienții din rasele: Ciobănesc german, Yorkshire terrier, Basenji, Bulldog francez, Siamezele, Ragdoll, rasele orientale și nu numai.

Care ar putea fi semnele clinice în acest sindrom?

Deși denumirea sindromului duce cu gândul la manifestări specifice intestinelor, uneori afecțiunea poate cuprinde și stomacul. Voma ( cu conținut gastric, suc gastric sau cu sânge), diareea ( cu sânge, mucus sau fără), slăbirea progresivă a pacientului, scăderea apetitului alimentar, sau chiar abolirea acestuia, sunt cele mai întâlnite semne clinice prezente.

Cum am menționat și mai sus, orice afecțiune digestivă (vomă sau diaree) ce trenează de peste 3 săptămâni și care nu răspunde la tratamentele specifice sau simptomatice, poate indica IBD. Orice vomă, periodică, a cărei cauză nu poate fi cunoscută, sau orice diaree ocazională, care trece de la sine și apoi reapare din senin, poate duce la instalarea IBD-ului. Iritația, inflamația cronică de la nivelul acestor organe, sunt factorii favorizanți.

Ce putem face?

Pacientul trebuie consultat de către medicul veterinar, care în urma anamnezei și a consultației va stabili ce teste suplimentare sunt necesare pentru a încerca să afle cauza problemelor pufosului tău. Dacă pufosul a avut deja efectuate o serie de teste complementare, prezintă-le medicului tău veterinar și acesta va stabili dacă trebuie repetate sau completate cu altele. Dacă nu este medicul curant al pufosului tău, încearcă să afli tratamentele efectuate până la acel moment pentru a le prezenta medicului, acesta din urmă stabilind protocolul terapeutic următor.

Sunt necesare analize de sânge ( hematologie, biochimie serică, teste rapide specifice), ecografie abdominală, radiografie, endoscopie sau chiar biopsie de la nivelul organelor afectate. Toate acestea, coroborate, vor ajuta la excluderea sau stabilirea unei cauze.

Există tratament?

rasă predispusă la IBD

În funcție de cauza ce stă la baza acestei afecțiuni, medicul veterinar va indica un tratament. Pe lângă antibiotice, antifungice, probiotice, etc., în marea majoritate a cazurilor este nevoie de o terapie cu antiinflamatoare, pe o perioadă mai lungă de timp. Unii pacienți se pot numi norocoși, dacă după o perioadă de terapie, pot scăpa de medicație, alții din păcate, vor continua pe o perioadă nederminată. De cele mai multe ori, medicul veterinar recomandă schimbarea dietei zilnice, fie cu una hipoalergenică, fie cu proteină unică, una care să nu producă iritația intestinului și menținerea semnelor digestive.

Dacă nu este tratată, ce se poate întâmpla?

Un pacient a cărei vomă sau diaree nu poate fi gestionată, este un pacient care nu se hrănește corespunzător, al cărui organism nu asimilează toți nutrienții existenți în hrana zilnică, care slăbește și care poate dezvolta afecțiuni și la nivelul altor organe interne. Pancreatita, hipovitaminoza B12 și nu numai sunt doar câteva din aceste acțiuni.

IBD-ul negestionat la timp, corect sau în totalitate, poate duce la apariția cancerului la nivelul stomacului sau intestinului. Toate aceste porțiuni de organ iritate vor suferi modificări cu caracter neoplazic, de cele mai multe ori malign. Tratamentul în astfel de tipuri de cancer, nu garantează mereu supraviețuirea pacientului o perioadă lungă de timp.

 

Prin urmare, orice pisică sau câine care vomită sau are diaree fără o explicație clară, trebuie adus la cabinetul veterinar pentru investigații suplimentare. Dacă tratamentul inițial nu dă rezultate, sugerează-i medicului tău o serie mai amănunțită de investigații, poate s-a schimbat ceva și necesită o alta abordare a problemei.

Dacă pufosul tău este diagnosticat cu IBD, este foarte important să urmezi tratamentul medicului curant. Numai la indicațiile acestuia se vor face modificări, astfel încât afecțiunea sa nu recidiveze.

Leave a comment