Probabil, ați observat în ultima vreme, că determinarea tensiunii arteriale la animalele de companie este o manoperă din ce în ce mai întâlnită în cadrul cabinetelor veterinare. Majoritatea pacienților noștri, mai ales după o anumită vârstă, sunt examinați din acest punct de vedere la fiecare vizită. Nu durează mult și nu este nici invazivă. Trebuie doar să ne delecteze pacientul cu lăbuța întinsă câteva minute. 

De ce o facem? Pentru că, după o anumită vârstă, pot apare diferite modificări ale valorii tensiunii, legate sau nu de vreo afecțiune sistemică.

De ce trebuie să ne asigurăm că nu avem o problemă? Pentru că sunt anumite organe ( numite organe target) care suferă iremediabil din cauza unei tensiuni arteriale mărite.

Cine este ”candidatul” ideal pentru măsurarea tensiunii? Orice animăluț cu vârsta de peste 5-7 ani sau care suferă de o afecțiune cronică cu implicarea tensiunii arteriale.

De ce luăm tensiunea la pacienții tineri? Pentru a-i obișnui cu manopera și pentru a avea un istoric al valorilor normale ale pacientului, facilitându-ne astfel diagnosticul timpuriu al acestei afecțiuni.

Acum hai să dezvoltăm un pic subiectul.

Ce este hipertensiunea?

Este o afecțiune comună câinilor și pisicilor, afecțiune cronică ce are repercursiuni asupra organelor interne. Orice tensiune arterială constantă peste 160 mmHg este considerată hipertensiune. Valoarea normală atât la câine, cât și la pisică este 120-140 mmHg, dar având în vedere că la cabinet mereu există factori de stres ( mediu nou, alte animale în sala de așteptare, medicul care este un străin în fața pacientului, ”sindromuul halatului alb”, etc) se admite ca o tensiune de până la 160 mmHg să fie considerată normală.

Hipertensiunea poate fi de mai multe feluri:

• situațională ( se întâlnește la animalele anxioase, are legătură cu factorii de stres ce țin de mediu, transport, manipulare, ”sindromul halatului alb”. Tensiunea scade la normal odată cu eliminarea factorilor de stres).
• secundară ( este corelată cu anumite afecțiuni sistemice, medicamente sau toxice. Poate rămâne mărită chiar dacă afecțiunea primară este gestionată).
• idiopatică ( fără o cauză primară, poate fi genetică).

Care sunt afecțiunile primare ce ar putea duce la hipertensiune?

În cazul pisicilor, cele mai des incriminate sunt boala renală cronică ( insuficiența renală cronică) și hipertiroidismul. Indiferent că vorbim de o rasă anume sau de un motan sau femelă, toate pisicuțele pot fi afectate în mod egal.

În cazul câinilor, cele mai des întâlnite afecțiuni ce duc la hipertensiune secundară sunt: boala renală cronică, diabetul și hiperadrenocorticismul ( boala Cushing). În cazulcâinilor există câteva rase ce au genetic o tensiune mai mare decât restul ( cu 10-15 mmHg): ogarul englez, scoțian. Și uneori, masculi au tendința de a avea o tensiune mai mărită decât femelele.

Ce este un organ target?

Organele target sunt acele organe care suferă modificări iremediabile datorită unei tensiuni mărite constant. Acestea sunt: rinichii, ochii, creierul și inima. În cazul rinichilor, tensiunea mărită înrăutățește funcția renală, automat viața pacientului. În cazul ochilor, principala componentă afectată de tensiunea sistemică este retina, a cărei afectare duce la pierdere acuității vizuale ( orbire), dar și glaucom ( o afecțiune ce presupune nu numai pierderea vederii, ci și

o durere foarte mare). Creierul este și el afectat de o hipertensiune, manifestându-se cu convulsii, afectare mentală, probleme vestibulare sau chiar edem, ischemie ssau hemoragie intracranianiană. Inima, de multe ori incriminată ca fiind cauză primară, poate fi și ea un organ target. Repercursiunile hipertensiunii asupra inimii presupune modificarea în grosime a pereților ventriculilor, cu afectarea hemodinamicii.

Așadar, avem organe importante afectate direct de creșterea tensiunii arteriale, motiv în plus să le verificăm periodic și să luăm măsurile necesare pentru tratarea acesteia. Readucem în atenție faptul că animăluțele noastre, oricât de mici ni s-ar părea, îmbătrânesc mai repede decât noi, iar o vârstă de 10-12 ani poate presupune și probleme de sănătate, nu numai o reducere a chefului și dorinței de a se juca și de a fi în permanență activ. 

Cum determinăm tensiunea arterială?

Sunt diferite tipuri de aparate ce pot efectua această măsurare. La unele este exactă, precisă, la altele necesită evaluări seriate pentru a se observa o tendință a valorii tensiunii.

În funcție de valorile tensiunii se poate pune un diagnostic de:

• hipertensiune mică: 140-159 mmHg
• hipertensiune moderată: 160-179 mmHg
• hipertensiune severă: peste 180 mmHg

Se poate trata?

Există medicație cardiacă pentru câini sau pisici, dar aceasta se instituie după un diagnostic complet. O valoare mărită a tensiunii doar nu va genera automat un tratament, ci necesitatea unor investigații suplimentare: determinarea afecțiunii primare care a dus la această valoare ( dacă există), consult cardiologic amănunțit ( ekg, ecografie cardiacă), verificarea eficienței tratamentului în cazul în care știm deja de afecțiunea primară ( dacă afecțiunea primară este sau nu gestionată).

O dată instituit, tratamentul cardiac se va lua toată viața, dar poate suferi modificări pe parcurs până la stabilizarea pacientului ( dacă afecțiunea este abia diagnosticată, fiecare pacient răspunde în felul lui la tratamentul instituit) sau pentru a restabiliza pacientul ( dacă tratamentul inițial nu mai este eficient, datorită evoluției vreunei boli primare sau apariția uneia noi).