Odată cu creșterea temperaturilor afară, se observă o creștere a numărului pisicuțelor cu patologii apărute datorită faptului că sunt lăsate libere. Marea majoritate sunt motănei, tineri, nesterilizați, cu diverse răni căpătate din aventurile lor pe stradă. Dar nici femelele nu sunt lipsite de astfel de accidente.

Subiectul este unul sensibil! Să ții pisica numai în casă sau să o lași liberă, să se bucure de mediul înconjurător? Eu, personal, aleg ca pisica să stea în casă, să o știu protejată de toate pericolele mediului exterior, însă fiecare alege ce crede că este mai bine.

M-am gândit să mă documentez mai bine, să văd care sunt avantajele pisicilor ținute în casă, care sunt cele ale pisicilor lăsate libere, poate și pentru a vedea dacă îmi pot schimba propria părere deja formată, iar concluziile m-am hotărât să vi le expun și vouă. Alegerea vă aparține! Dar cum nimic nu este ușor, alegerea ar trebui făcută cu grijă și cu asigurarea unor condiții cât mai bune, pentru ca pisicuțele noastre să fie cât mai sănătoase și cât mai mult timp alături de noi.

Pisica liberă (outdoor cat): avantaje/dezavantaje

Pisicile, după cum v-am tot menționat, sunt independente, nu sunt obișnuite să trăiască în haită ( spre deosebire de câini), rar aleg să conviețuiască la comun, iar atunci o fac din motive de hrană sau protecție. Prin urmare, în situația în care pisica ta nu este singura pisică din casă, iar relația dintre pisicile din casă nu este una armonioasă, ideea de a fi lăsată liberă nu este una rea! 

Viața afară este mai incitantă, mereu descoperă mirosuri noi, lucruri noi, se poate cățăra în pomi, pe diverse suprafețe, explorând astfel noi teritorii. Cățăratul, alergatul, parcurgerea unor distanțe mai lungi, ajută la menținerea unei greutăți mai bune, menține pisica mereu activă, nu se plictisește. 

Însă trebuie să luăm în calcul și faptul că toate aceste cățărări pot duce la accidente, luxații sau chiar fracturi. Depinde de felul în care pică, suprafața sau chiar înălțimea de la care pică.

Nu puține au fost situațiile în care pisicuțele au urcat, dar nu au mai coborât din pomi, rămânând captive la înălțime o bună perioadă de timp, până a reușit cineva să le dea jos.

Pisica ta o fi una sociabilă, însă nu toate sunt așa. Dacă are un caracter sociabil și este dornică de a cunoaște alte pisicuțe, acest lucru poate fi benefic. Dar, explorând teritoriul altor pisici, acestea se pot simți amenințate și pot avea loc confruntări fizice între ele, pisica ta întorcându-se acasă cu ”coada între picioare”, mușcată.

Pisicile de pe stradă pot fi purtătoare de virusuri ce se pot transmite prin mușcături, zgârieturi, astfel periclitezi starea de sănătate a pisicii tale (virusul Leucemiei Feline, Virusul Imunodeficienței feline, Rabie). Prin umare, nici alegerea asta nu e chiar ușoară!

Vânător înnăscut, pisica are nevoie de motive pentru a-și menține comportamentul de vânător. Prin urmare mediul exterior îi oferă numeroase ocazii prin care să își exercite aceste veleități. Totodată, aventura se poate realiza la înălțimi sau în teritorii ce pot duce la accidentări fizice ale pisicuțelor, se pot întoarce mușcate sau rănite de ”pradă” (șobolani, păsări mari) sau se pot infecta cu diverși viruși sau bacterii de la prada care era purtătoare ( simptomatică sau nu), vezi virusul Rabiei, Salmonella,Toxoplasma, etc.

Pisica își marchează teritoriul, prin urină, prin atingerea diverselor suprafețe cu corpul sau prin zgârgierea suprafețelor din ”teritoriul” ei. Ieșirea afară, în mediul extern îi oferă numeroase astfel de zone prin care își poate exercita comportamentul absolut normal, natural. Privind de la geamul casei sale, tot ce cuprinde cu vederea o pisică, aceasta consideră ca fiind teritoriul ei, spun specialiștii în comportament felin. Așadar, posibilitatea de a-și marca teritoriul văzut de la geam, ar fi o adevărată cucerire pentru pufoasa voastră. Atenție, însă! S-ar putea să o tenteze și teritoriul altei pisici, de la curtea alăturată, de exemplu, lucru care va duce la altercații între ele. Sau al vreunui câine din curtea vecină…?

V-am mai povestit de situațiile în care renovarea casei sau a unei camere din ea, venirea unui nou membru de  familie sau plecarea unuia, pot deveni surse de stres pentru pisica ta. Uneori, acestea pot fi ameliorate prin faptul că pisica  poate explora mediul exterior. Astfel, pierde din vizor sursa de stres, pentru câteva ore pe zi, poate uita de ea, iar la întoarcere, acceptarea situației noi apărute poate fi mai ușor făcută.

Pisica de casă (indoor cat): avantaje/dezavantaje 

Pisica de casă este, în principiu, protejată de toate pericolele ce pot apărea afară.

Indiferent cât de sus s-ar cățăra, accidentele în casă sunt puține, sau minore. Nu este exclus ca și în casă să apară mici luxații sau inflamații articulare datorită unei aterizări anevoioase de pe bibliotecă sau sifonier. Avantajul în această situație, dacă apar, este faptul că sunt repede sesizate de către proprietar care poate interveni rapid, ducând-o la o clinică veterinară pentru control sau chiar tratament. Dacă acest lucru s-ar întâmpla afară, poate trece foarte mult timp până pisica ajunge acasă, sau, uneori, nu mai ajunge.

Am menționat faptul că ”în principiu” nu sunt pericole în casă. Evident că acestea există, indiferent că vrem sau nu să realizăm acest lucru. Însă avantajul este acela că le putem manageria mult mai ușor.

Spre exemplu, plantele. Am avut un articol, nu de mult, legat de plantele toxice pentru pisicuțe. Ieșind afară, aceasta este expusă la numeroase ”tentații”. Poate mânca orice plantă întâlnește, se poate întoarce acasă și abia atunci să înceapă manifestarea clinică a intoxicației produse în urma consumului de plante toxice. Neștiind tot timpul ce se întâmplă cu pisica ta, nu ai de unde știi ce a mâncat, când a mâncat, dacă a reușit să vomite deja planta… lucru dificil pentru medicul veterinar care abordează intoxicația.

În casă, în schimb, poți avea un control asupra acestor plante. Ori le pui într-o zonă a casei unde pisica ta nu are acces, ori la înălțimi inabordabile pisicii tale, ori nu deții nici o plantă în casă. Orice buchet de flori primit, îl ferești de pisica ta. Iar dacă totuși se întâmplă ca ea să ”guste” din florile sau plantele tale, medicul veterinar știe mai repede despre ce este vorba si va aborda cât mai repede și mai adecvat tratamentul pentru pufoasa ta. 

Pisicile libere, în aventurile lor prin diferite zone/case, pot avea acces la diferite surse de hrană, proaspătă/nu, procesată/nu, chiar și unele crochete lăsate afară penntru pisicile fără stăpân pot afecta digestia pisicii tale. Problemele digestive la pisici sunt cele mai întâlnite în patologia unui cabinet veterinar. Dacă mai obișnuiește să consume și câte o pasăre sau șoricel vânat, acestea pot fi sursa unor probleme digestive infecțioase destul de urâte. Așadar, în casă, poți gestiona foarte clar ce consumă pisica ta, poți știi mereu dacă a consumat și altceva decât hrana obișnuită. Ai grijă totuși, carnea crudă, chiar dacă i-o oferi tu, poate fi la fel de contraindicată pentru pisica ta, precum cea găsită pe stradă. La fel și calitatea crochetelor pe care i le oferi.

Afară, pisica ta este expusă la tot felul de soluții care pot fi toxice . Iarna, antigelul este cel mai des întâlnit și cel mai periculos, iar pe tot parcursul anului se fac proceduri de dezinfecție sau dezinsecție pe străzi, trotuare, pomi, curțile vecine. Ingerarea acestor soluții, sau ingerarea indirectă a acestor substanțe ( de pe lăbuțe, blăniță) pot duce la intoxicația pisicii tale.

În casă, poți avea grijă ca aceasta să nu intre în contact cu ele. Cele mai întâlnite sunt substanțele folosite la curățenie, care sunt destul de toxice și ele. Astfel, le poți pune în zone la care accesul pisicii tale este interzis, sau, în cazurile nefericite, în care pisica ta ingeră aceste substanțe, poți veni repede cu ea la medicul veterinar, căruia îi poți spune ce a ingerat și remediază situația cât mai bine posibil. 

Până acum, ca și concluzie generală, în casă, riscul intoxicațiilor prin ingerare, pot fi prevenite sau, în cel mai nefericit caz, manageriate mult mai repede și mai eficient. La fel și accidentele fizice.

Riscul expunerii pisicii tale la  diferite boli infecțioase, parazitare este redus în cazul în care alegem ca pisica să stea exclusiv în casă. Nu intră în contact cu diferite animale ale căror stare de sănătate nu o cunoști, prin urmare, singura sursă de ”infecție” ești tu, proprietarul. Dar, cu măsurile uzuale de prevenție (deparazitări interne, externe, vaccinări), nici tu nu mai poți fi tras la răspundere pentru aceste accidente.

Dacă pisica ta nu este sterilizată, riscul unei monte nedorite este nul pentru pufoasa care își petrece timpul exclusiv în casă.

Dar să nu uităm , totuși, și de dezavantajele pisicuțelor care stau exclusiv în casă: lipsa socilizării, a descoperiri de noi teritorii, de manifestare a caracterului de prădător, de marcaj a teritoriilor, descoperirea de noi mirosuri. Putem încerca să le compensăm, să le reproducem, însă unele pisicuțe nu pot fi mulțumite pe deplin.

Ce poți face, totuși?

Dacă pisica ta este deschisă înspre ideea de a petrece timp și în mediul exterior, curte sau terasă, în primul rând trebuie să treci cu vederea anxietățile tale cu privire la ce i se poate întâmpla, să accepți că în acestă situație, dorința pisicii tale primează. Cum era zicala? HAPPY CAT, HAPPY LIFE!?!? 🙂

Așadar, te invit să te delectezi mai departe cu câteva tips-uri pentru a amenaja casa/curtea cat friendly, pentru a asigura pufoasei toate cele necesare.

Deasemenea, care sunt pașii de urmat pentru a-ți proteja pisica de pericolele mediului exterior, in cazul în care aceasta trăiește experiențe mixte ( indoor/outdoor).

 

Sperăm să vă fi fost de ajutor informațiile! Vă stăm la dispoziție pentru întrebări sau nelamuriri la telefon sau pe e-mail!

031.420.66.90 sau 0770.955.715 

pandavetcare@gmail.com