Acest articol vine în completarea acestuia, în care am vrut să punctăm principalele etape din perioada de gestație la o pisică. Fie că sunteți proaspeți ”bunici”, fie că ați găsit un pui de pisică pe stradă, următoarele informații sperăm să vă fie de ajutor în acordarea celor mai bune îngrijiri puiului și oferirea unui start cât mai optim în viață.

Au apărut ghemotoacele de blană! Ce trebuie să știu? Cum pot să ajut?

În principiu, dacă nu sunt probleme de sănătate, pisicuța mamă va avea grijă de puișorii ei, pe care îi va toaleta, îi va încuraja să se hrănească și le va stimula micțiunea și defecarea, deoarece aceștia nu sunt capabili să o facă singuri.

1. Temperatura ambientală.

În primele câteva săptămâni de viață, pisoii sunt incapabili să-și mențină temperatura corporală. De regulă, ei se lipesc de trupul mamei lor care le oferă suport termic. Puteți fi de ajutor menținând temperatura din interiorul adăpostului pisicii-mame într-un interval de 30-32 grade Celsius pentru primele 5 zile de viață. Din ziua a 5-a până în a 10-a, reduceți lent temperatura până în jurul valorii de 26 grade Celsius. Continuați să reduceți treptat temperatura, astfel încât, la sfârșitul celei de-a patra săptămâni de viață, temperatura mediului ambiant să fie în jur de 23-24 grade Celsius.

2. Culcușul.

Suprafața din culcușul mamei trebuie să fie curată și moale. Astfel, trebuie schimbat, atunci când este cazul, pad-ul/păturica/prosopul din culcușul mamei pentru a evita orice posibilitate de îmbolnăvire a nou-născuților. Pe o perioadă de timp, mămica va avea scurgeri vulvare care pot murdări suprafața culcușului, reprezentând o sursă de infecție.

3. 80% din timp puișorii dorm, plâng doar dacă le este foame, frig sau sunt bolnavi.

4. Aprecierea greutății.

Încă din prima zi de viață, puii de pisică trebuie cântăriți pentru a li se aprecia cât mai obiectiv evoluția în primele săptămâni de viață. Inițial cântărirea se va face de 2 ori pe zi (dimineața și seara) în primele 2 săptămâni, ca mai apoi, în ultimele săptămâni din prima lună de viață, cântărirea să se facă o dată pe zi.

Inițial puiul de pisică cântărește 90-110 grame (diferențe pot exista în funcție de rasă și în funcție de sexul pisicuței). În fiecare zi, puiul de pisică trebuie să ia în greutate în jur de 10-15 grame pe zi. Orice pui cu greutatea la naștere de 75 de grame sau mai puțin prezintă un risc major de mortalitate. În cazul În care puiul de pisică nu ia în greutate zilnic cât trebuie, se poate suspiciona o afecțiune atât a puiului cât și a mamei. Uneori este nevoie ca proprietarul să suplimenteze cu lapte praf special pentru puii de pisică, pentru a asigura o creștere corepunzătoare

.

5. Vizita la medic.

Încă de la naștere ar trebui programată o vizită fie a medicului veterinar acasă la mămică, fie la clinica veterinară pentru o evaluare cât mai bună și completă a cuibului de pui și a noii mămici. Dacă se alege ca vizita să fie la clinica veterinară, trebuie aduși toți puii împreună cu mama, pentru ca evaluarea să se facă cât mai obiectiv. Aceștia vor fi evaluați prin comparație, sub aspectul general, statură, prezență, stare de alertă, postură, temperatură, frecvență cardiacă și respiratorie, posibile defecte congenitale.

Ați găsit un pui de pisică pe stradă.

În cazul în care nu vorbim de pisica proprie care a fătat, ci despre situațiile în care găsim puiul de pisică pe stradă, uite ce putem face pentru el.

1. Verifică dacă mămica mai este în zonă. După cum am specificat și aici, mămicile nu își abandonează puii decât în situații speciale. Asigură-te că mămica nu e plecată după mâncare, sau că nu este prin zonă și prezintă probleme de sănătate. În situația în care puiul de pisică nu este singur, sunt șanse mari ca mămica să fie prin zonă, fie este în plin proces de mutare a cuibului într-un loc mai ferit. Puii se mută pe rând, astfel că sunt șanse mari ca ea să se întoarcă.

Dacă puiul este singur, posibil să fi plecat din cuib, să se fi pierdut. Încearcă să găsești culcușul prin zonă, nu are cum să fie departe.

2. Pisica mamă nu e de găsit, nici culcușul. Ia o păturică călduroasă, curată și învelește puiul în ea, asigurându-i o temperatură cât mai optimă. Deplasează-te către cel mai apropiat cabinet veterinar pentru evaluarea pisoiului. Medicul veterinar îi va aprecia cât se poate starea de sănătate, vârsta și te va îndruma cu privire la pașii ce trebuiesc urmați pentru creșterea puiului de pisică.

3. Hrănirea. În cazul în care nu găsești un cabinet veterinar în zonă, sau ora nu este în favoarea ta, puiul de pisică trebuie hrănit. Ideal ar fi să se hrănească cu laptele unei pisicuțe mamă, așadar, dacă cunoști o pisică care alăptează, încearcă să îl pui și pe el/ea în culcușul ei. Mirosul este foarte important pentru pisica mamă. Este posibil ca această să îl recunoască ca neaparținându-i și să îl respingă, dar merită încercat.

Există în comerț lapte praf special conceput pentru puii de pisică, fiecare formulă având și indicațiile necesare pentru modul de preparare al laptelui. Acesta este cea mai bună soluție de hrănire atunci când laptele matern lipsește (contine nutrienții necesari creșterii si dezvoltari corecte a puilor de pisică). Însă dacă momentul din zi sau locația în care ai găsit puiul nu permite cumpărarea acestei formule, poți încerca cu lapte de vacă din comerț, diluat cu apă. REȚINE! Este o opțiune doar pentru moment, până când găsești un pet-shop sau cabinet veterinar de unde poți achiziționa laptele praf.

4. Ai grijă să nu îl îneci. Există alături de laptele praf special pentru pisicuțe și biberoane cu tetine pentru puii de pisică. Verifică mărimea tetinei. Dacă puiul de pisică nu e prea mare, ai nevoie de o tetină cu un orificiu mic de eliminare a laptelui, altfel există riscul să se înece. Dacă nu găsești biberon adecvat sau chiar deloc, poti încerca cu ajutorul unei seringi. Nu îi da capul pe spate sau nu îl alăpta ținându-l pe spate. Puiul nu știe să își controleze pozițiile și riscăm să introducem lăpticul în plămân, provocând probleme grave de sănătate. Ține-l într-o poziție cât mai apropiată de cea naturală de hrănire la mamelonul pisicii.Puiul de pisică mănâncă atât cât are nevoie. Nu încerca să îl hrănești mai mult. Se va îneca.

5. Ajută-l să urineze și să defece. Puii de pisică, așa cum am mai spus, nu știu să facă aceste lucruri. Mămica este cea care îi stimulează. În lipsa acesteia, responsabilitatea îți aparține. Ia o bucată de vată sau dischetă demachiantă, umezeste-o cu puțină apă călduță și masează ușor zona fundulețului. Ușor-ușor puiul de pisică va elimina urină sau fecale. Curăță-l apoi bine în acea zonă, pentru evitarea suprainfecțiilor și asigură-te că zona nu a rămas umedă. Este important ca puiul să aibă o temperatură corporală cât mai optimă.

Dacă ai încercat acest lucru de câteva ori și puiul nu a eliminat fecalele, mergi la un cabinet veterinar pentru evaluare și ajutor. Uneori este indicată evacuarea prin clismă a fecalelor, mai ales atunci când este folosit laptele de vacă/capră pentru hrănire sau formula veterinară nu asigură pisoiului un tranzit corespunzător. RETINE! Puiul nu poate defeca singur, iar cu cât aștepți mai mult să elimine fecalele, cu atât riscul să moară este mai mare.

6. Puiul nu vrea să mănânce. Probabil are temperatura scăzută ( este hipoterm) sau este hipoglicemic, fiind de foarte mult timp nemâncat. Cea mai bună îngrijire o poate oferi un medic veterinar, însă dacă nu este posibil acest lucru, încearcă să îi crești temperatura corporală cu ajutorul unor pături, sticle cu apă caldă, fricționări ușoare ale corpului. Dacă temperatura corpului a crescut sau nu pare să fie problema, poti încerca să aplici o mică cantitate de miere pe gingiile puiului de pisică. Creșterea un pic a glicemiei poate readuce în simțuri puiul și se poate hrăni cu lapte.

Cu prima ocazie cu care poți ajunge la medicul veterinar, fă-o! Puiul are nevoie de o evaluare, a vârstei, a stării de sănătate, a unor posibile malformații, iar în funcție de acestea medicul veterinar îți va spune ce e de făcut în continuare. Te va îndruma când este momentul să schimbi alimentația lactată cu cea umedă sau uscată, specială pentru pisicuțe, când este momentul să fie deparazitat și vaccinat. Deasemenea, dacă nu poti adopta definitiv puiul de pisică, medicul veterinar îți va sugera când este momentul optim pentru găsirea unei noi familii.

Primele luni de viață sunt foarte importante pentru evoluția puilor de pisică. Indiferent că pisica proprie a dat naștere puișorilor sau ai găsit unul pe stradă, este important să acordați o atenție deosebită atât mamei, cât și puilor de pisică. Trebuie menținută o relație strânsă cu medicul veterinar, pentru a putea preveni sau rezolva diverse probleme ce pot apare pe parcursul timpului.

Primele 2 luni de viață ale puiului de pisică:

• cordonul ombilical se desprinde la 3 zile de la naștere
• ochii se deschid în medie după primele 10 zile de viață
• reflexul pupilar/clipire apare la 28 de zile
• vederea normală apare la 30 zile
• culoarea definitivă a irisului apare la 4-6 săptămâni
• canalul auditiv se deschide in jurul vârstei de 9 zile
• aude în jurul vârstei de 4-6 săptămâni
• începe să se deplasez in jurul a 7-14 zile
• urinează/defecă singuri in jurul vârstei de 3 săptămâni
• primii incisivi/canini de lapte apar la 3-4 săptămâni
• primii premolari apar in jurul vârstei de 5-6 săptămâni

Pe noi ne poți aborda fie telefonic, prin email, sau personal, la locația clinicii veterinare Panda Vet Care.