Ce este rinotraheita? 

Una dintre cele mai întâlnite boli la pisicuțe, atât mici cât și mari, Rinotraheita sau Herpesviroza felină este o boală ce afectează sistemul respirator superior, ocular și are manifestări asemănătoare calicivirozei. Și aceasta este destul de contagioasă, dar nu rezistă foarte mult în mediul exterior. Însă, posibilitatea destul de mare ca o pisicuță să se infecteze cu acest virus se datorează faptului că, odată infectate, pisicuțele rămân purtătoare și elimină virusul în mediul exterior.

Cum se poate infecta o pisicuță cu rinotraheită?

Grupurile, aglomerările de pisicuțe (adăpost, blocuri, curți, felise, pet-shop-uri etc.) pot reprezenta un loc de infectare cu acest virus. Particulele contaminante se pot depune pe bolurile de apă, mâncare, suprafețe, litiere, pături sau se pot transmite prin aerosoli, prin strănut. Contactul direct cu o pisicuță bolnăvioară poate duce, deasemenea, la infectare pisicuței tale.

Cum îmi dau seama că e posibil să fie bolnăvioară?

După cum am menționat deja, seamană foarte mult cu Caliciviroza. Apar secreții apoase la ochișori care devin purulente și care pot afecta corneea (suprafața lucioasă a ochișorului), cheratita herpetică fiind una dintre cele mai des întâlnite sechele ale acestui virus. Secrețiile apoase sau purulente se pot observa și la nivelul năsucului, care se poate înfunda , iar pisicuța va prezenta dificultate în respirație. Neobservată sau netratată, rinotraheita poate avansa până la nivel pulmonar, unde poate dezvolta diferite forme clinice (faringită, bronșita, pneumonie).

Împreună cu aceste semne clinice, pisicuțele pot prezenta febră, inapetență, slăbire, deshidratare și deprecierea stării generale.

Odată observate aceste semne clinice, ar fi bine să te prezinți cu pisicuța la un cabinet veterinar. În funcție de simptome și gradul de avansare a bolii, medicul veterinar va concepe un plan terapeutic corespunzător pisicuței tale.

Este o afecțiune cu șanse mari de vindecare, însă totul depinde de momentul în care este descoperită. Din păcate unele pisicuțe pot rămâne cu semne toată viața lor.

Care ar putea fi complicațiile unei rinotraheite?

Problemele oculare sunt cele mai întâlnite complicații ale bolii. Cheratitele, simblefaronul, ulcerele corneene sau chiar pierderea  ochișorilor poate reprezenta complicații des întâlnite. Secrețiile purulente se pot acumula în cantitate foarte mare sub pleoape, iar acestea din urmă de pot închide și, astfel, nu mai este posibilă drenarea acestora înspre exterior. Secrețiile purulente au efect denaturant la nivelul corneei, iar în funcție de momentul în care se observă și se instituie tratamentul, deja ochiul poate fi afectat. În funcție de gradul de afectare, unele pisicuțe își pot menține capacitatea vizuală la limite superioare, altele își pot pierde unul sau ambii ochișori.

Foarte rar poate apare și o dermatită datorată rinotraheitei. Aceasta presupune inflamații sau chiar ulcere la nivelul nasului, boticului sau la nivelul membrelor anterioare.

Putem preveni rinotraheita la pisici?

Sigur că da, prin vaccinare. La fel ca și în cazul calicivirozei, protejarea cu ajutor vaccinului nu este de 100%, însă putem evita toate complicațiile acestui virus. De asemenea, putem ajuta la reducerea diseminării virusului în mediul exterior, noile generații de pisicuțe putând fi astfel ferite de infecția cu Herpesvirusul felin. Indiferent că este o pisicuță ce stă în casă, sau care iese afară, stă în fața blocului, în curte, etc, aceasta ar trebui vaccinată și protejată față de Rinotraheită.