Caliciviroza

La un moment dat am postat un articol despre vaccinarea pisicuțelor, iar de fiecare dată când vine vorba despre vreo afecțiune, în prima vizită la cabinetul veterinar, atrag atenția asupra necesității și a beneficiilor oferite de vaccinarea pisicoaselor. Și cu această ocazie m-am gândit că ar fi bine să vă și spun câte ceva despre afecțiunile pentru care ar trebui să vaccinăm pufoasele, ce semne clinice sau ce complicații putem preveni prin această manoperă.

Caliciviroza este una dintre afecțiunile ”copilăriei pufoaselor” cum îmi place mie să zic, una dintre afecțiunile cu manifestare respiratorie, întâlnită cu precădere la puii de pisică, dar și la cele adulte. Este des întâlnită datorită faptului că este și o afecțiune destul de contagioasă și se manifestă clinic asemănător cu Rinotraheita.

Cum îmi dau seama dacă pisicuța mea are caliciviroză?

Din momentul în care pufoasa a luat contact cu virusul este nevoie de aproximativ 14 zile ( zile de incubație) pentru a prezenta semnele clinice de răceală: ochi apoși, cu secreții inițial apoase, care apoi pot deveni purulente, la ambii ochișori sau doar la unul dintre ei. Uneori secrețiile pot fi atât de abundente încât pot ajunge să închidă pleoapele și să continue să se acumuleze între ochișor și pleoape. Secrețiile pot fi localizate și la nivelul năsucului, la fel inițial apoase, apoi purulente, cu strănut sau obstrucția nărilor și imposibilitatea piticului de a respira corespunzător. Pisicuța va prezenta febră, apatie, lipsa poftei de mâncare , salivație și apariția ulcerelor la nivelul cavității bucale.

Semnele clinice pot ține 5-10 zile, iar dacă nu se iau măsurile necesare, infecția poate migra către pulmon, cu apariția semnelor clinice specifice.

Uneori, pisicuțele pot rămâne cu sechele la nivelul cavității bucale, o gingivită care va crea discomfort și uneori pierderea dințișorilor.

Bine, bine! Dar cum ar fi putut contacta virusul?

Virusul se transmite prin contact direct ( contactul cu o pisicuță bolnăvioară), indirect ( prin obiecte ce au fost contaminate: boluri de apă, boluri de mâncare, litiera, jucării, păturici, etc) sau prin inhalarea de aerosoli ce conțin particule de virus (strănut).

Omul nu este afectat de această viroză, însă poate reprezenta un vector de transmitere ( ai mângâiat o pisicuță posibil bolnăvioară și apoi una sănătoasă fără a te spăla pe mâini, posibil să ajuți la infectarea cu acest virus).

Comunitățile de pisici pot reprezenta focare pentru acest virus ( adăposturi, pet-shop-uri ce comercializează animale de companie, felise, grupurile de pisicuțe din fața blocului etc.)

Ce facem în această situație?

Primul lucru pe care îl faci este să suni la medicul veterinar și să faci o programare pentru o consultație generală. Pe baza semnelor clinice, medicul veterinar va pune diagnosticul și va începe schema de tratament adecvată pisicuței tale.

În funcție de stadiul de evoluție a semnelor clinice, pisicuța ta va primi un tratament zilnic, la cabinet sau la domiciliu, sau chiar va fi internată pentru supraveghere și monitorizare non-stop. Uneori este nevoie de perfuzii pentru hidratare și susținerea organismului, sau doar antibiotice, antifebrile și alte medicamente pentru oprirea semnelor clinice. Aceste detalii le va stabili medicul tău, în funcție de semnele clinice ale pufoasei tale.

Se va vindeca? Cum voi putea preveni reapariția bolii?

Caliciviroza este o afecțiune ce se poate trata, însă totul depinde de momentul în care este început tratamentul și de statusul imunitar al pacientului. Astfel că, la primele semne clinice prezintă-te cu el/ea la cabinetul veterinar.

Prevenția se realizează cu ajutorul vaccinurilor ce se pot face începând cu vârsta de 8-9 saptămâni, cu rapel până la vârsta de 12-16 săptămâni. Trebuie reținut că protecția oferită de vaccin nu este de 100%, însă în cazul infectării, exprimarea clinică la pisicuța vaccinată este mult mai ușoară și cu vindecare mult mai rapidă.

Caliciviroza sistemică

Din păcate, uneori, virusul poate suferi mutații și poate apare o tulpină ce nu se regăsește în vaccinurile uzuale folosite în schema de vaccinare a pisicuțelor. Această tulpină poate duce la apariția unei caliciviroze sistemice ce presupune afectarea întregului organism: articulații, piele, ficat. Articulațiile se inflamează, devenind foarte dureroase. Febra este foarte mare. Pot apărea cruste sau ulcerații la nivelul nasului, ochișorilor, urechilor sau pernițelor. Ficatul își poate pierde funcția și se poate ajunge până la insuficiență hepatică. În funcție de momentul diagnosticului, începerea tratamentului și capacitatea pisicuței de a lupta cu aceasta formă de boală, uneori se poate salva pisicuța, alteori nu.

Limping syndrome ( artrita calicivirotică)

Și aceasta este o formă rar întâlnită la pisicuțe și presupune doar inflamația la nivelul articulațiilor, fie una dintre ele, fie toate. Această formă poate ține câteva zile, se exprimă prin durere exagerată la una sau mai multe articulații, mers șchiopătat al pisicuței, apatie și febră foarte mare. Este o formă tranzitorie, ce necesită medicație antifebrilă și susținerea organismului. Uneori, pisicuțele pot prezenta și ușoare semne clinice oculare ( secreții apoase) sau ulcere bucale. De obicei, această formă nu lasă repercursiuni.

 

Așadar, în cazul în care nu erați convinși sau nu știați ce afecțiuni putem preveni prin vaccinare, cu această ocazie ați aflat și poate v-am convins. Indiferent că pufoasa stă în casă sau și afară, că ați adoptat-o de afară sau de la o persoană, dintr-un pet-shop sau felisă, aceasta trebuie vaccinată. Datorită rezistenței destul de mari în mediul exterior a virusului ( aproximativ o lună) și datorită capacității foarte mari de transmitere, numai prin vaccinare putem limita răspândirea bolii și ,poate ,chiar dispariția ei.

 

Leave a comment