În sfârșit s-a mai încălzit afară, încep să apară și ghioceii, vestitorii primăverii… Abia așteptăm să lăsăm hainele groase și să ieșim în parc la plimbare! Și, bineînțeles, ne luăm și companionul blănos cu noi, să poată zburda cât ține ziua de lungă prin iarbă.

Dar să nu uităm de protecția animăluțelor noastre dragi împotriva paraziților externi! Aici ne referim la pureci, căpușe, dar nu numai. Putem include în aceeași categorie și râia auriculară, țânțarii etc. Oricât de inofensivi pot părea, de fapt sunt o adevărată problemă pentru pufoșii noștri.

Hai să începem! Iată principalele tipuri de paraziți externi la câini și pisici:

Puricii

Cei mai des întâlniți dintre toți paraziții externi la câini și pisici, puricii pot fi prezenți în mediul exterior sau interior tot timpul anului. Singurele lucruri de care ar putea fi influențată prezența lor ar fi: umiditatea, temperatura sau grija noastră de a deparazita animăluțele și mediul în care acestea își petrec timpul.

Puricii pot depune până la 50 de ouă pe zi pe suprafața animăluțelor noastre. Acestea cad apoi prin mediul  în care animăluțul tău își petrece ziua și pot rămâne în acest stadiu vreme îndelungată, dacă nu au parte de o temperatură și o umiditate acceptabilă pentru a se dezvolta și pentru a deveni adulți. Astfel că, în mediul exterior ( pe stradă, în curte etc) puricii nu se găsesc în perioada rece a anului, însă în casă pot fi prezenți tot timpul .

Așadar cățelușul sau pisicuța ta va avea în permanență o stare de agitație, se va scărpina continuu sau în reprize, va avea un aspect neplăcut și neîngrijit al blăniței, la baza firului de păr se vor putea vedea puricii adulți , ouale sau fecalele acestora,ce se aseamana cu piperul măcinat presarat pe piele.  Cu timpul animăluțul tău va dezvolta, poate, o anemie ( datorită faptului că puricii se hrănesc cu sângele gazdei) ,fapt ce poate pune în pericol viața animalului. Poate deasemenea dezvolta  alergii la saliva de purece,fapt ce poate duce la aparitia dermatitelor (afectiuni ale pielii). Practic, de fiecare dată când va mai fi ciupit de un purice, animăluțul tău va avea o reacție foarte urâtă la nivelul pielii.

În procesul lor de a se toaleta, atât câinii cât și pisicuțele vor ingera puricii în diversele stadii de dezvoltare în care se regăsesc pe piele. Lăsând la o parte imaginea nu prea plăcută pe care v-ați format-o în cap, puricii sunt purtători de alți paraziți, aceștia urmând să se dezvolte apoi la nivelul tubului digestiv al animăluțului. Astfel apar și paraziții interni sau ”viermișorii”.

Căpușele

Mult timp s-a mers pe principiul că atât timp cât e frig afară, căpușele sunt inactive. Din păcate această idee nu este chiar cea mai corectă. Se pare că lor nu le trebuie o temperatură foarte ridicată pentru a fi prezente în mediul exterior. Practic, dacă avem ”norocul” de a avea parte de o iarnă ”caldă”, avem parte și de căpușe. Cam după 5 grade Celsius ne putem pune problema căpușelor.

Lăsând la o parte imaginea lor nu prea plăcută, căpușele sunt o adevărată pacoste pentru animăluțele noastre. Pot duce la anemii serioase care nu vor mai putea fi rezolvate decât cu ajutorul transfuziilor de sânge, sau pot transmite boli foarte periculoase, precum Babesioza, boala Lyme, Ehrlichioză, Anaplasmoză, paralizii etc.

La fel, nu este nevoie de vegetație pentru ca ele să supraviețuiască temperaturilor scăzute. Acestea se pot ”piti” și în lemne, copaci, unde pot sta acolo până găsesc momentul oportun și gazda pentru a se hrăni.

Se pot localiza pe corpul animalului la nivelul urechilor, interdigital, în faldurile de la nivelul picioarelor sau pe gât. Astfel că, după fiecare plimbare pe afară, nu ar strica să verificați pielea animăluțului, iar dacă le găsiți, căpușele trebuie scoase cât mai repede și căt mai corect. Dacă credeți că e prea greu, puteți apela oricând la medicul veterinar. Trebuie scoase cât mai repede pentru a evita ca aceasta să stea prea mult atașată de corpul câinelui sau pisicuței și să aibă timp să îi transmită una dintre bolile enumerate mai sus.

Râia auriculară

După cum îi spune și numele, aceasta este o formă de râie care se poate localiza la nivelul urechilor. Nu este contagioasă pentru noi oamenii, însă între animăluțe este. Practic, dacă animăluțul tău a dezvoltat așa ceva, cu siguranță a contactat-o prin intermediul unui alt animăluț. Paraziții sunt foarte mici și invizibili ochiului, se pot observa numai la microscop. Astfel că, dacă medicul tău va suspicina o astfel de afecțiune, va trebui să recolteze de acolo o probă de secreție și să o examineze la microscop.

Pe lângă prurit ( scărpinatul excesiv) și poate un miros neplăcut la nivelul urechii, animăluțul tău va avea o stare generală neplăcută, va fi apatic, va avea, poate, zone în care rămâne fără păr în jurul urechilor. Poate avea și răni foarte urâte datorate scărpinatului, va scutura din urechi sau chiar poate dezvolta othematom.

Norocul nostru este că se poate trata și vindeca. Așadar, dacă ai avut ghinionul ca animăluțul tău să dezvolte această afecțiune, trebuie să te prezinți cu el la un cabinet veterinar, unde în urma consultației i se vor da niște soluții de aplicat în urechi și un protocol de urmat. Răbdare! Trece, dar durează ceva timp tratamentul.

Țânțarii

Știu că acum chiar nu este vremea lor, însă odată ce apar trebuie să luăm măsuri serioase în ceea ce privește protecția animăluțului împotriva țânțarilor. Nu ne referim la ciupiturile roșii și care te face să te scarpini non-stop. Ne referim la Dirofilarioză, o afecțiune care poate fi dezvoltată în urma infestării animalului cu acest parazit de către țânțar . Dirofilaria se localizează în sânge și ajunge cu timpul să se ”cuibărească” în inimioara animalului infestat, ducând la probleme hematologice și cardiace foarte serioase. Poate duce la moartea animalului.

Nu sunt vizați doar cățeii, care teoretic ies afară și pot fi ciupiți, ci inclusiv pisicuțele care pot fi ciupite în casă. Problema este că, dacă la câine mai poți vedea unele semne care te-ar putea orienta înspre această problemă de sănătate, pisicile nu prea arată nici un semn.

Bun! Și ce putem face împotriva paraziților externi la câini și pisici?

Principalul lucru pe care trebuie să îl faceți este să deparazitați extern animăluțele de companie. La ora actuală există o gamă variată de produse menite să protejeze împotriva acestor dăunători. Se regăsesc sub formă de zgardă, pipete de soluții cu aplicare pe piele, sau pastile moi care pot fi înghițite ușor. În funcție de ce variantă alegeți, acestea pot avea efect o lună, trei luni sau chiar mai mult.

Ideal este ca această deparazitare să se facă cu rol de prevenție, nu neapărat cu rol de tratament. În cazul în care aveți deja probleme cu puricii sau căpușele, în casă sau în curtea în care animăluțul își petrece timpul, este necesar să faceți o dezinsecție serioasă și a acestui mediu. Există soluții pe care le dizolvați în apă și le pulverizați pe diferite suprafețe. În casă este posibil să fie nevoie și de o aspirare serioasă după ce soluția a fost lăsată să acționeze o perioadă de timp.

Dacă ați observat pe corpul animăluțului dvs vreun parazit extern, nu ezitați și prezentați-vă cu el la medicul veterinar pentru a discuta despre protocolul ce trebuie urmat din acel moment. Este important să se ia măsuri din timp pentru ca repercursiunile să fie cât mai mici.

Si cel mai important lucru: protejați-vă animăluțele de paraziții externi inclusiv pe timpul sezonului rece!

Sperăm să vă fi fost de ajutor informațiile! Vă stăm la dispoziție pentru întrebări sau nelamuriri la telefon sau pe e-mail!

031.420.66.90 sau 0770.955.715 

pandavetcare@gmail.com