Una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în practica veterinară o reprezintă otita. Indiferent că vorbim despre câini sau despre pisici, această afecțiune poate fi prezentă indiferent de vârstă și poate avea diferite forme de exprimare clinică.

Cum apare ?

Otita reprezintă inflamația canalului auricular, cu un dezechilibru la nivelul microflorei existente în conductul auditiv. În funcție de localizarea acestei inflamații, otita poate fi : externă, medie sau internă. Cele mai des întâlnite exprimări clinice sunt cele de otită externă sau medie.

Poate afecta atât câinii, cât și pisicile, indiferent de rasă sau vârstă. Putem vorbi și despre rase predispuse acestei afecțiuni. Printre acestea putem enumera: Shih-tzu, Bichon, Cocker, Shar-pei, Ciobănesc german, etc., iar printre rasele de pisicuțe ce pot dezvolta această afecțiune se numără Scottish-fold-ul ( datorită conformației urechiușelor), dar nu numai.

În funcție de exprimarea clinică, otitele pot avea cauze diferite: alergie alimentară, bacterii, ciupercuțe, paraziți, reacții la diverse substanțe medicamentoase, corpi străini, curățarea prea des a urechii, cauză autoimună.

Cum se manifestă clinic?

Pacientul care suferă de otită poate fi un pufos apatic, abătut, ce prezintă o schimbare evidentă a comportamentului zilnic, deoarece otita doare, poate determina un prurit intens , iar urechea se înroșește. Pufosul începe să se scarpine din ce în ce mai des în zona capului și a urechilor. La acest stadiu vorbim de o otită externă, care netratată la timp se poate complica și deveni otită medie. Aceasta din urmă presupune de cele mai multe ori spargerea timpanului și complicarea semnelor clinice mai în profunzime decât se poate observa cu ochiul liber. Și în acest stadiu, lăsată netratată, urechea poate suferi și mai mult, evoluând spre otită internă, cu manifestări nervoase, cu pierderea echilibrului, de cele mai multe ori. 

După cum am menționat și mai sus, durerea sau pruritul sunt primele semne ce apar la un pufos al cărei urechiușe suferă. Aceste două semne clinice duc la modificări de comportament: scărpinat intens,apatie, anorexie, agresivitate ( în funcție de intensitatea durerii), scuturări din cap, apare secreția auriculară, mirosul modificat la nivelul urechii și uneori chiar obstrucția canalului auditiv.

Cum se poate pune diagnosticul de otită?

Diagnosticul otitei se pune în urma unui consult medical. Medicul veterinar va examina pacientul, va recolta una sau mai multe probe de la nivelul urechii bolnave și va efectua testele necesare: microscopie, cultura bacteriană sau chiar antibiogramă. În funcție de rezultatul acestora va insitui tratamentul necesar. Uneori se poate ajunge și la investigații suplimentare: radiografie, RMN sau chiar CT.

Otita parazitară

De departe una dintre cele mai întâlnite otite în rândul animăluțelor noastre! Cine nu a auzit de râia auriculară? Însă nu numai râia este principalul agent parazitar care poate duce la apariția otitei parazitare.

Diferiți paraziți se pot lua prin contact direct sau indirect între animăluțe, cei deja prezenți pe corpul animăluțelor se pot multiplica la acest nivel, este o afecțiune foarte pruriginoasă, uneori dureroasă, care schimbă starea generală a pufosului. Lăsată netratată, parazitoza de la nivelul urechii se poate extinde și pe diferite zone ale corpului.

 

Otita bacteriană și/sau micotică

Aceste două tipuri de otită se pot exprima singure sau împreună, și apar, de obicei, datorită modificării florei bacteriene sau micotice de la nivelul conductului auditiv. De cele mai multe ori apar ca o consecință a reacțiilor alergice la medicamente sau chiar produse alimentare. Curățatul în exces  a canalului auricular poate predispune sau chiar determina apariția acestor tipuri de otite. Apar cu precădere în perioada călduroasă sau umedă, dar nu numai.

 

Otita alergică

 

 

Unul dintre motivele apariției ei poate fi alergia alimentară. Din păcate mulți pacienți pufoși sunt alergici la diferiți compuși din alimentația zilnică, iar prima manifestare a acestei afecțiuni este otita. Pielea de la nivelul acesteia se înroșește, îngroașă și va dezechilibra microflora existentă, urmând a se complica bacterian sau micotic. Este o otită pruriginoasă, pruritul fiind uneori atât de intens, încât se poate ajunge la leziuni datorate scărpinatului.

 

 

 

 Ce putem face pentru a ameliora și trata otita?

Tratamentul otitelor poate fi simplu ( aplicarea unei soluții otice de câteva ori pe zi) sau mai complex ( medicație orala, soluții locale, soluții aplicate pe pielea pacientului, etc.). Totul depinde de tipul otitei și de cât de complicată sau avansată este aceasta. De obicei, tratamentul otitei este unul de lungă durată ( 2-3 săptămâni), iar evoluția acestuia trebuie verificată la recontroalele specificate de medicul veterinar curant.

 

Sperăm să vă fi fost de ajutor informațiile! Vă stăm la dispoziție pentru întrebări sau nelamuriri la telefon sau pe e-mail!

031.420.66.90 sau 0770.955.715 

pandavetcare@gmail.com