Continuăm seria de articole dedicate bolilor cronice cu o afecțiune de care marea majoritate a pisicilor trecute de vârsta de 10 ani suferă, dar care este rar și ușor dificil de diagnosticat. De ce? Nu pentru că are nevoie de cine știe ce teste ce se realizează cu greu, ci pentru că avem de a face cu un pacient ”deosebit„ atunci când vine vorba de exprimarea semnelor de boală, pisica. Pisica ce suferă de această afecțiune este adusă de obicei în stadii avansate, atunci când durerile sunt destul de mari, iar pisica nu a mai putut ține în frâu durerea, iar proprietarul observă că ceva este în neregulă cu ea.

Ce este osteoartrita?

Osteoartrita presupune o formă mai gravă și mai avansată a unei artrite, un stadiu la care cartilajul articulației a suferit

atât de mult pe parcursul timpului încât a ajuns să se denatureze și să producă dureri din ce în ce mai mari. Poate fi primară, să apară de obicei cu vârsta și datorită ”uzajului”articulațiilor, sau poate fi secundară unui traumatism, un calus format vicios, unei luxații, unei degenerescențe locale.

Poate avea implicații genetice ( cum sunt cazul raselor Maine Coon, Persană, Devon Rex sau Scottish Fold – vezi aici informații suplimentare despre această rasă, cu diverse afecțiuni osteoarticulare ce pot duce, în timp, la osteoartrită), sau autoimune, cum ar fi cazul osteoartritei reumatoide.

Cum se manifestă această afecțiune?

Nu e diferită clinic de cea a omului sau a câinelui, de exemplu, două specii mult mai des diagnosticate cu această afecțiune. Presupune durere locală, dar și generală, în cazurile avansate, șchiopătură, evitarea deplasărilor, săriturilor, disconfort chiar și la efort minim. Pacientul este apatic, abătut, nu mai mănâncă atât de bine, nu mai are chef de joacă, poate deveni răutăcios dacă este atins în zona afectată, poate chiar mușca dacă durerea sau manipularea este necorespunzătoare.

Cum se manifestă pisica cu osteoartrita?

Eee da, aici este ușor mai aparte datorită faptului că pisica, pentru a-și conserva energia și a-și asigura supraviețuirea, cu greu ne va da de înțeles că se întâmplă ceva cu ea.

În principiu, pisica va deveni mai apatică, mai puțin sociabilă și jucăușă. În contextul unei pisici de 15 ani, cheful de joacă și interacțiunile sociabile nu mai sunt de actualitate, așadar, face dificilă observarea semnelor. Pisica va deveni mai somnolentă, va prefera să stea mai mult în pat, să doarmă, să se toaleteze. Va evita coborârea din pat sau va prefera să doarmă pe jos, în funcție de articulația afectată.

Pisica e, în principiu, un animal mai solitar și retras, deci cum observ? Cu siguranță, chiar și așa singuratică cum e ea, pisica ta obișnuia să aibă un ritual zilnic, venea poate la ușă să te întâmpine, avea o mâncărică preferată pe care acum, dintr-o dată o refuză. ”Doarme mai mult decât înainte”…sigur? sau doar stă cu ochii întredeschiși și într-o poziție nu chiar relaxată? ”Se spăla și înainte foarte mult, e o pisică curată!” Bine, dar, pe anumite zone, nu cumva e mai cheală, nu cumva părul arată mai puțin îngrijit decât ar trebui să fie? Dacă pisica ta obișnuia să doarmă cu tine în pat, iar acum nu o mai face, poate fi un semn că ceva nu e în regulă cu ea.

Un alt semn pe care îl putem observa la pisici și nu la câine, de exemplu, poate fi faptul că, dintr-o dată urinează în alte zone din casă, poate chiar în fața litierei. Pisica cu probleme articulare, poate evita urcarea și coborârea din litieră dacă aceasta i se pare prea înaltă pentru nivelul ei de mobilitate. De asemenea, dacă afecțiunile articulare sunt la nivelul lăbuțelor, nisipul poate constitui o problemă pentru o pisica suferindă și să evite urinarea în litieră.

Cum se pune diagnosticul?

Avem nevoie de câteva informații de la proprietari privind ce am menționat mai devreme, modificări în rutina zilnică, în comportament. Dacă cumva, pisica ta a suferit de vreun traumatism cândva în viața ei ( traumatism auto, picat de la etaj, lovitură primită pe trenul posterior – șut) este foarte important de menționat. Indiferent că a fost sau nu operată pentru acest traumatism, există șansa ca vindecarea să se fi făcut vicios, cu formarea unui calus osos ce a dus cu timpul la această problemă. Chiar și o simplă luxație poate predispune la această afecțiune. Dacă în urma examenului clinic, nu se observă și alte semne clinice ce ar putea explica modificările comportamentale, atunci se va impune o radiografie a zonei ”vizate” ca fiind dureroasă. De cele mai multe ori aceasta va scoate la iveală modificări ce ar putea avea rol de diagnostic.

Tratament există?

Tratamentul vizează mai multe aspecte. Sigur, există medicație care să reducă durerea, pentru o perioadă mai lungă sau mai puțin lungă de timp. Este nevoie de suplimente articulare care să ajute cartilajul și lichidul sinovial de la nivelul zonei afectate, acestea două fiind cele care dau durerea în osteoartrită. Dar nu trebuie tratat cu superficialitate sau omis și partea de tratament ”nonmedicamentos”. Acesta se referă la modificările ce ar trebui făcute în locuință pentru a ajuta pisica să fie cât mai confortabilă și să trăiască cu cât mai puțină durere. Poate e nevoie să schimbi litiera, cu una mai joasă, poate e nevoie să îi muți litiera jos, la parter dacă e vorba de o casă cu mai multe etaje, iar înainte aceasta se afla la etaj, poate e nevoie de trepte ajutătoare pentru a o ajuta să urce în pat, alături de tine, etc. Depinde de fiecare caz în parte, de fiecare modificare ce apare, iar aceste aspecte trebuie discutate cu medicul tău sau cu un specialist în comportament felin. Confortul pisicii aduce cu sine o îmbunătățire a vieții, o calitate mai bună și, automat, o speranță de viață mai mare. Nimeni nu și-ar dori să trăiască cu dureri zilnice, surde, care să îi limiteze activități cândva plăcute și frumoase.

Obezitatea

Un aspect important îl constituie și aspectul fizic al pacientei. La fel

ca și în cazul oamenilor sau al câinilor, o siluetă cu greutate mult peste limita normală nu poate decât să agraveze și să predispună la apariția acestei afecțiuni. Fie că vorbim de ”uzajul” zilnic al articulațiilor sub o greutate mult prea mare, fie că vorbim de un traumatism osos sau articular, o predispoziție genetică, greutatea peste măsură nu face decât să grăbească apariția osteoartritei, să înrăutățească semnele clinice și să scadă calitatea vieții pisicuței cu astfel de problemă de sănătate. Prin urmare, fie că poate fi un aspect care să te pună pe gânduri în cazul în care suspectezi că ceva e în neregulă cu pisica ta, fie că este încă un aspect din ”tratamentul” osteoartritei, obezitatea trebuie manageriată cât se poate de bine si de serios.

Sperăm să vă fi fost de ajutor informațiile! Vă stăm la dispoziție pentru întrebări sau nelămuriri la telefon sau pe e-mail!

031.420.66.90 sau 0770.955.715 

pandavetcare@gmail.com