În ultimii 2 ani am trăit noi experiențe, viața ni s-a schimbat simțitor, iar noi a trebuit să găsim metode prin care să ne adaptăm la noul mod de viață. Unii dintre noi ne-am bucurat de aceste schimbări, alții au făcut eforturi mari pentru a se obișnui cu noua rutină. Dar, uite că, într-un fel sau altul, perioada asta de pandemie s-a dus, si mulți  ne-am reîntors la rutina de acum 2-3 ani, din fericire.

Toate aceste schimbări de care am menționat mai devreme, au afectat și animăluțele noastre de companie, atât pe cele deja existente în viața noastră, de dinainte de pandemie, dar și pe cele ce au fost adoptate în această perioadă. Indiferent că vorbim de motiv de fericire sau de stres, pentru ele a fost nevoie de aceeași perioadă de adaptare la noua ”rutină”, și atunci și acum.

Anxietatea de separație devine o problemă și în rândul pisicilor

De obicei, când vorbești despre anxietatea de separație în rândul animăluțelor de companie, cel mai des te duci cu gândul la cățeluși, fie atunci când sunt adoptați și își schimbă ”familia”, fie când proprietarii se duc la job, iar ei, pui fiind, jucăuși și neastâmpărați, încep să facă gălăgie, să distrugă diverse prin casă, sau să devină agresivi cu proprietarii. De obicei după o perioadă de timp, cu ajutorul dresajului și uneori și a unor suplimente, cățelușii reușesc să treacă cu bine peste această perioadă de anxietate.

Dar, mai nou, anxietatea de separație a apărut și în rândul pisicilor, mai ales a celor adoptate în perioada de pandemie. Cine ar fi crezut? Pisica, un animal independent, solitar și destul de pretențios când vine vorba de interacțiunea cu omul, ar putea fi tristă că a rămas singurică acasă? Se pare că da! Și dacă la început am crezut că pacienții noștri sunt cazuri izolate, se pare că nu suntem singura clinică care se confruntă cu aceste modificări de comportament din partea pisicoaselor. La nivel mondial s-au înregistrat numeroase cazuri aduse în clinică pentru comportament necorespunzător, care în urma investigațiilor și a istoricului adunat, s-au dovedit a fi cauzate de anxietatea de separație.

Comportamentul necorespunzător al unei pisici nu poate fi pus doar pe seama firii felinelor, sau ca motiv de răzbunare,putand exista si alte cauze. Indiferent că vorbim despre o afecțiune clinică sau de modificări în rutina zilnică sau în casă, de exemplu, acestea trebuie investigate și trebuie găsită o metodă de rezolvare.

Majoritatea problemelor de anxietate au fost observate la pisicile de 1,5-2 ani de zile, adoptate în perioada de lockdown, când proprietarii petreceau foarte mult timp acasă, lucrau de acasă, nu veneau foarte multe persoane străine în vizita, iar ieșirile proprietarilor în afara casei erau limitate. Chiar și pisicile adulte și adoptate înaintea pandemiei, dar care erau foarte atașate de proprietarii lor , au început să exprime semne de anxietate odata ce rutina zilnica s-a schimbat.

Care sunt motivele apariției anxietății de separație?

Am menționat de-a lungul timpului, mai ales în articolele despre comportament felin, că o componentă importantă în viața pisicilor o reprezintă constanța. Adaptându-se la rutina noastră zilnică, ele învață să facă față obiceiurilor noastre, cele de zi cu zi. Orice modificare în rutină, poate aduce un dezechilibru în percepția pisicilor noastre, dezechilibru ce poate fi acceptat ușor, sau nu. Astfel că, pisicile adoptate încă de mici în perioada de pandemie, s-au învățat cu proprietarii acasă în majoritatea timpului, cu zgomotele lor zilnice (fie că vorbim de treburi casnice, fie că vorbim de zgomotele din meeting-urile online), să primească atenție ori de câte ori voiau ( o mângâiere, o sesiune de joacă cu jucăria preferată, mâncare în permanență în bol, litiera în permanență curată). Dacă erau mai anxioase din fire, la diferite zgomote ambientale, prezența proprietarului și lipsa de reacție acestuia la zgomote, le oferea o stare de liniște și siguranță.

 

Odată proprietarii plecați de acasă, fie și doar câteva zile pe săptămână, câte 6-8-10 ore pe zi, pisicile au început să observe modificări în rutina lor zilnică: nu mai puteau primi atenție ori de câte ori doreau, bolul cu mâncare nu mai era în permanență plin (iar asta, să fim serioși, este o problemă majoră în rândul pufoaselor). Litiera nu mai era curățată imediat, iar mirosul de urină sau fecale persista mai mult, lucru ce le determina să urineze mai târziu sau în alte locuri decât în litieră. Zgomotele ambientale au dispărut, sau au devenit mai pronunțate, iar pisicile anxioase au devenit mai speriate de ele. Pisicile active în marea majoritate a zilei, jucăușe, care interacționau fizic cu proprietarii, acum și-au pierdut partenerul de joacă, și fie nu știu, fie nu vor să se joace singure. Odată ajunși acasă, proprietarii se preocupă de treburile zilnice, interacționând și cu pisica, însă clar mai puțin decât o făceau înainte, datorită timpului rămas, limitat.

Și uite așa am enumerat câteva dintre motivele pentru modificarea comportamentului felin, motive ce pot sta la baza instalării anxietății de separație. Această anxietate, în marea majoritate a cazurilor se instalează treptat, cu modificări comportamentale zilnice, mici, care adunate, încep să devină o problemă pentru proprietari. Majoritatea proprietarilor noștri încep să menționeze modificările de comportament abia după o lună (sau mai mult) de când s-au reîntors la job în mod normal, unii vin special pentru a se lămurii care sunt cauzele, alții le descoperă în urma discuțiilor purtate la vizitele periodice (trimestriale).

Care ar putea fi cele mai des întâlnite forme de exprimare a anxietății de separație la pisici?

• Miaună mai mult, plânge sau chiar se tânguie, fără a avea un motiv anume.
• Apar modificări în comportamentul alimentar: mănâncă prea repede, prea mult sau uneori deloc.
• Se toaletează (linge) excesiv, anumite suprafețe de pe corp devin mai chele sau au un aspect al blănii modificat.
• Urinează sau defecă în locuri anormale ( în afara litierei).
• Adoptă un comportament distructiv: o pisică pașnică înainte, acum începe să distrugă canapeaua, mobila, să dărâme diverse obiecte din casă ( ornamente sau chiar ghivecele cu flori).
• La întoarcerea stăpânului, pisica este foarte entuziasmată, este foarte lipicioasă și nu dorește decât să fie ținută în brațe și mângâiată pentru o anumită perioadă de timp.
• La polul opus, pisica poate deveni depresivă, retrasă, fără chef de interacțiune cu proprietarul.
• Poate apare voma cu păr sau cu mâncare nedigerată, nemestecată, consecutiv comportamentului de hrănire compulsiv sau de toaletaj compulsiv.
• Pisica poate prezenta tendință de evadare, de obicei pe ușa de la intrare, datorită faptului că nu se mai simte în siguranță în propria casa.
• Poate deveni agresivă față de anumite persoane din familie, mai ales față de cele de care era mai atașată înainte și care acum s-au reîntors la job.

Cum ai putea preveni acest comportament?

Dacă te numeri printre norocoșii care încă mai lucrează de acasă, dar reîntoarcerea la birou este inevitabilă, încearcă să îți pregătești un pic pisica înainte de plecarea ta  pentru câteva ore bune pe zi.

• Începe prin a pleca de acasă câteva ore în plus (cu 2-3-4 ore mai mult decât plecai înainte). Crește perioada treptat, zilnic sau săptămânal și vezi cum face față pisica ta noii rutine.
• Încearcă să îi cumperi jucării interactive, care să nu necesite prezența ta fizică în procesul de joacă. Sunt numeroase jucării ce acționează pe bază de baterii sau nu numai. Astfel ea va învăța că joaca poate fi plăcută și distractivă chiar și fără stăpân.
• Dacă pisica ta are probleme digestive din cauza comportamentului alimentar compulsiv, iar pentru prevenirea lor, tu îi oferi porții mici si dese, obișnuiește-o cu feeder-ul automat. Acesta poate fi setat ca, la anumite ore, să elibereze o anumită cantitate de mâncare, astfel încât pisica ta să fie hrănită constant și în cantitate mică.
• Dacă crezi că ar interesa-o mai mult jucăriile ce presupun si recompense delicioase, obișnuiește-o cu puzzle feeder-ul care îi va oferi atât hrană, joacă dar îi va menține și caracterul de vânător la nivel ridicat.
• Nu îți mai anunța plecarea de acasă, schimbând rutina zilnică de dinainte de a părăsi casa.
• Pune un diffuser cu Feliway în priză.

Pisica ta are deja modificări de comportament, posibil datorită anxietății de separație. Ce poți face acum?

În cazul în care ai început deja jobul de la birou, iar informațiile au ajuns târziu pentru tine, iar comportamentul pisicii tale a început să se schimbe, ia legătura cu un medic veterinar ce te poate ajuta în acest domeniu. În urma consultației, a istoricului preluat și uneori și a investigațiilor medicale, medicul îți va sugera un plan de acțiune.

O consultație de comportament presupune petrecerea unui timp mai prelungit la cabinetul veterinar, presupune deschidere din partea ta, răspunsuri sincere, chiar și la întrebări ce pot fi considerate personale, și evaluarea clinică a pacientului. Astfel că, la o consultație despre comportament va trebui să te prezinți si cu pisica. În funcție de semnele clinice ale pisicii, medicul veterinar va efectua anumite analize de sânge, investigații imagistice și poate chiar teste rapide, astfel încât să excludă probleme de sănătate ce ar fi putut apare concomitent cu reîntoarcerea ta la birou, dar care nu au nici o legătură cu anxietatea.

În urma consultului, medicul veterinar îți va propune un plan de acțiune, astfel încât să se remedieze problema. Fii deschis la sugestii și încearcă să urmezi sfaturile lui. Cu siguranță vrea ca viața alături de pisica ta să fie una armonioasă, fără probleme, atât tu, cât și pisica să aveți de câștigat.

Cum te putem ajuta noi?

În cadrul cabinetului nostru veterinar au loc consultații de comportament felin, astfel că puteți face o programare în acest sens, iar colegii noștri vor încerca să vă ajute în rezolvarea acestor probleme. Puteți trimite în prealabil un email pe adresa cabinetului (pandavetcare@gmail.com) în care să prezentați, prin cuvintele voastre, ce se petrece cu pisica voastră, astfel încât medicul care va prelua cazul să știe despre ce este vorba, și să acorde timpul necesar consultației respective.